Gândul își macină aripele-n zbor spre buza de jos, Fecior al Soarelui Apus...

  De mi-ar crește cate-o aripă de dor peticită-n curcubee de lumină sa iți cânt fiorul dulce al amorului nocturn. 

 Gândul se așterne pe-o lacrimă de gheață ce se revarsă peste chipu-ți angelic, Fecior cu ochi de codru dulce. Îți șterg  necontenit cu buzele-mi arzând, obrazul cu arome de portocală și mir. 

  Ești leacul ispititor al nopților oglindite-n șoapte divine ce îmi răsfoiește fiece filă-n parte a simțirilor de odinioară. 

 Te chem, te strig... Îmi  e frig fără tine! Fecior al Soarelui Apus, topind flori de gheață din sufletul pârjolit de dor și patimă. 

 Și zbor spre Galaxii îndepărtate căutând sărutul divin presărat de-o albă mantie ce mă alintă-n fiece clipă. 

 Vino, iubite! Pe aleile înmiresmate de vise îmbrăcate-n veșminte Dumnezeiești, să mă joc cu buza ta de jos... delicat, atât de suav... 

  Tu, chip planetar al Universului ce zăbovești pe-o rază de iubire în ritmuri efemere, mă alint în brațele-ți de Apolodor ,cerându-ți eternul Paradis. 

 Gândul își macină aripele-n zbor, scântei celeste renasc în privirea ta , Fecior al Soarelui Apus....

Ana Maria Niculescu
Foto : internet