Sarutul marii

            Nesfarsitelor săruturi a iasomie...    Nesfarsitelor săruturi a iasomie se aștern încetișor pe obrazul miruit de dorul nesecat , de buzele arse de patimă precum  focul nestăvilitelor clipe efemere.... Ma liniștesc în brațele tale și îți simt vibratia sufletului... E pace si iubire!! Ploile ne acopera trupurile cu parfumul merilor de abia înmuguriți, iar săruturile se joacă nebunatice pe gâtul meu... incet, tandru, atat de fin... Plouă neîncetat... filigram cu filigram... pe buzele tale cerându-ți să rămâi...   Iubite,  sa ne contopim in nesfarsitelor săruturi a iasomie din Galaxii albastre ce luminează cai Dumnezeiești la Porțile Stelare  îmbrăcate-n curcubee primavaratice.  Plouă pe chipul tău Angelic si mă scufund în stele călătoare șoptindu-ti veșnic:   - Ploi de stele cad pe obrazul miruit de săruturi divine a iasomie!  Nesfarsitele clipe renasc pictate într-o doara de maiestria Divină ș...

Am uitat să trăim iubirea...    Am uitat să trăim iubirea ce dainuie stinghera pe buzele noastre. Am uitat de noi, așteptând curcubeul sa apară după nenumărate ploi.    Am uitat cum e sa bată inima pulsand nebunii de dor printre stele revărsate-n absolut.  Nu-i chemare mai firavă decât îmbrățișarea caldă, sărutul dulce scris în cântări lăuntrice când dansul ne pătrunde-n vene.  Am uitat să trăim iubirea din noi cu toate fricile, temerile... rămânem doar a fi noi... iubire pură scrisă  pe un pergament de vise ce spulbera gânduri negre....  Am uitat să te îmbrățișez aducându-ti lumină în ochii tăi ce se zbat războaie ale sufletului.  Am uitat a iubi vreodată clipa ce mă încălzește în nopțile fierbinți de dor când sufletul moare secundă cu secundă în brațele tale. Moare incet... încet în picuri de rouă și renaște din vlastar stelar pe-o gură de RAI desfătandu-se timid în șoaptele primavaratice.   Am uitat a trăi vreodată... secunde ...