Torentul îmbrățișării Mamei Pământ...
Fulgi de nea coboară încet pe trotuarul
îmbrăcat în haine albe așteptând cu ardoare clipă de clipă sărutul dulce al
zambilei revărsat pe umerii tăi... Sfântă Fecioară!!sângele-mi tresaltă
și izvorăște torentul îmbrățișării absolute zămislite din pântecul Tău
divin... flori de iasomie îmbracă al meu trup pe câmp de aduceri aminte și cu
arta prezentului mă voi contopi...palmele rostesc Numele Tău și creionează
CERUL în comete de lumină... Te văd, Te simt! Haina o voi lua din pergamentul
iubirii descifrat de Ruga ce ți-o purtăm seară de seară cu umila neînfricare...
Mă cuprinde un fior domol ce-mi acoperă pielea însetată de dor, de
săruturi fierbinți... vibrează fiecare celulă și își duce eterna poveste spre
desăvârșirea supremă.
Fulgi de nea se joacă timid pe străzile
bătătorite de gânduri nescrise pe chipuri cristaline...Simți?
Torentul îmbrățișării Mamei Pământ...

Comentarii
Trimiteți un comentariu
Feedback referitor la blog
I