Farmecul fiecărei clipe...

     Într-o zi în care cerul îmi zâmbea, soarele se oglindea în ochii mei, am simțit fiorul unei clipe magice...momentul acela când viata mi-a dat o lecție sau doua, poate...Insa nu am uitat sa iubesc îmbrățișările calde la marginea sobei când mama îmi povestea despre Nica sau când ma jucam în fata curții cu verișorii mei în zăpada pufoasa... O copilărie dulce, fantastica în care trăiam clipa ,fără sa ne pese de absolut nimic. 
  Veneam uzi din cap pana în picioare și cu zâmbetul pana la urechi... ba mai mult, voiam sa mai petrecem puțin timp afara cu obrăjorii roșii și năsucul înghețat. 
  O copilărie plina de peripeții din care am învățat sa fiu eu însămi, sa dau tot ce e mai frumos din sufletul meu de copil pentru alte suflete... însa am început cu mine... o lucrare lăsata de Dumnezeu pe care sa o instruiesc aici pe Pământ sub îndrumarea atenta a Lui. Am învățat ca orice îmbrățișare aduce cu ea o imensa bucurie și iubire celor din jurul meu. 
  Am învățat sa privesc munții dis de dimineața și sa ma bucur de clipele unice din viata mea. 
 Am primit lecții încă de la o vârsta frageda, însa le meritam cu prisosința, altfel nu evoluam spiritual și nu simțeam exploziile din interiorul sufletului meu aducând culoare și căldura celor din jurul meu... 
  Sunt un om simplu, folosesc mijloacele de transport în comun, ma pierd prin mulțime uneori cu gândurile pierdute la cate un vers neterminat pentru a lasă ceva în urma mea...chiar ceva mic, dar însemnat spiritual... bucata din inima mea... 
  A FI sau A NU fi? Aceasta este întrebarea!    
 Pare un lucru banal, gândindu-ne la acest recunoscut citat de Shakespeare.
  Însumam întregul Univers prin picături de roua ce ating cu blândețe Pământul...toate celulele tresar și vibrează unindu-se și formând miracolul unei noi vieți...un suflet pur și inocent ce se naște din pântecul unei femei. 
 Venim pe lume cu nimic, cu pumnii strânși de iubire și afecțiune spre îndeplinirea planului divin pe care îl uitam. Putini își amintesc misiunea aici și cauta răspunsuri în alte locuri, când de fapt unicul răspuns este la ei înșiși." De unde vin? Ce caut aici? O știi deja, amintește-ți!" Ești un praf de stele coborât din constelații și mergi pe un drum numai al tău, născut în puritate și iubire cu pumnii strânși aduci lumina. 
 Pășește cu încredere! Mergi pe calea aleasa de tine! Dumnezeu nu te lasă! 



Ana Maria Niculescu

Blogger , scriitor, poet