Cine-s eu în umilul pergament al Universului...
Pe-un firicel de dor o nebuloasă se agață-n
părul tău, timid... Cine-s eu să-ți sculptez umilul pergament printre stele
căzătoare, Fiu al Soarelui Răsare?
Sunt o biată făptură ce-ți șoptește la ureche
susurul apelor vii ce se avânta asupra-ți cu putere...și te îmbată dis de
dimineață cu arome de cedru și rășină...
Cine-s eu ,pe buzele-ți arse de patimă? Să fiu
oare,un simplu gând căzut pe-o etajeră prăfuită...cu inima-mi dezgolită de
cântări stelare când soarele Apune, spunând Rugii tale secunda trăită a
slovelor nescrise...
Cine-s eu în umilul pergament al Universului? O strofa pe-un
nemărginit hotar pierdut și povestit aievea...Te aștept, când Gerar bate-n geam
cu flori de mătase pe străzile bătătorite de pași grăbiți spre Abis... Fiu al
Soarelui, creionând pe chip celest, al Tărâmului Lumesc...
Ana Maria Niculescu
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Feedback referitor la blog
I