Cine-s eu în umilul pergament al Universului... 

   


   Pe-un firicel de dor o nebuloasă se agață-n părul tău, timid... Cine-s eu să-ți sculptez umilul pergament printre stele căzătoare, Fiu al Soarelui Răsare?
  Sunt o biată făptură  ce-ți șoptește la ureche susurul apelor vii ce se avânta asupra-ți cu putere...și te îmbată dis de dimineață cu arome de cedru și rășină... 
  Cine-s eu ,pe buzele-ți arse de patimă? Să fiu oare,un simplu gând căzut pe-o etajeră prăfuită...cu inima-mi dezgolită de cântări stelare când soarele Apune, spunând Rugii tale secunda trăită a slovelor nescrise... 

Cine-s eu în umilul pergament al Universului? O strofa pe-un nemărginit hotar pierdut și povestit aievea...Te aștept, când Gerar bate-n geam cu flori de mătase pe străzile bătătorite de pași grăbiți spre Abis... Fiu al Soarelui, creionând pe chip celest, al Tărâmului Lumesc... 

Ana Maria Niculescu 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog